Tu ce ai găsit în tine?

sursa imagine: Pinterest

Am căutat în locuri, în oameni, în cărți, să am totul! Când am găsit, am vrut altceva, sau am simțit că nu e de ajuns. Am crezut că totul înseamnă: titluri, bani, faimă, putere. Când am eșuat, am dat vina pe alții, sau mi-am dat seama că de fapt nu am nimic. M-am simțit mic, m-am simțit singur.
Mi-am dat seama că degeaba trăiești cu gândul la ce ai fi putut să faci, sau la ce ai putea să faci, dacă te afli captiv între trecut și viitor, dar niciodată în clipa de acum. Și m-am oprit! Obosisem. Am închis ochii, m-am eliberat de gânduri, m-am concentrat pe fiecare gură de aer care îmi făcea inima să lucreze, ascultând singurul ceas important de acum cum îmi bate în piept. Apoi, îmi mai venea câte un gând. Îl goneam. Într-o zi, m-am gândit la ce îmi doream în trecut și mi-am dat seama că nu e totul ceea ce îmi doream. Că mintea mea poate să-mi fie prieten și dușman în același timp, și că de fapt, mintea trebuie să mă asculte pe mine și nu invers. Că ea e doar un program, și sigur trebuie să existe ceva mai presus de mintea mea!
Apoi, am început să caut în mine; să cobor cât mai adânc în sinele meu. Încet-încet, am descoperit că într-un colț, stătea ascuns ceva. Plin de praf, de cenușă, adormit și murdar. Era sufletul meu. Acoperit de frici, de frustrări, de reguli învechite, de convingeri, de certitudini, de iluzii. Am început să fac curat acolo, în fiecare zi. Uneori, am simțit că am obosit, uneori mi-a venit să plâng, să mă enervez, să urlu! Apoi am realizat, că dacă în atâția ani, nu m-am preocupat să fac ordine în haos, trebuie să am răbdare. Așa că m-am luat în brațe, m-am desmierdat și m-am iertat. Mi-am acceptat vulnerabilitatea. După ce am făcut cât de cât ordine, am observat o rază de lumină. Am început să fac și mai mult: cu fiecare teamă, cu fiecare frustrare, cu fiecare convingere, pe care le dădeam la o parte, raza de lumină se făcea și mai mare. Și atunci am descoperit iubirea. Care se afla acolo în mine, iar eu o cerșisem atâta timp de la alții.
Și când mă gândesc, că totul a început cu puțină ordine, făcând patul de dimineață.
Acum, nu mai caut nimic în exteriorul meu.
Am realizat că în mine se află totul – care nu poate fi nici mult, nici puțin. E totul!

Spunem mereu: „Niciodată nu e prea târziu!”
Nu e o lege, așa că nu fi atât de sigur. Uneori, poate fi târziu. Nu uita, tu trăiești ACUM!


(Catalin Marian Apostol)

Publicat de

AQU/R!US

∆ L F ∀ ♒↔♏

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s