Pricepe-mă

Pricepe-mă!
când lung privesc universul din tine,
și fară vreun cuvânt șoptit, îți dau
la orice emfază – răspunsuri sublime,
și de vreau să plec, tu spui să mai stau.

Pricepe-mă!
când, tiriachiu, te strâng de drag în suflet,
ce-l aștern fără teamă între tine și piept,
irevocabil – deloc vreo secundă să cuget,
c-ai putea să-l rănești fără vreun regret.

Pricepe-mă!
când te caut cu gândul, în noaptea turbată
precum lupul nomad după prada în tihnă,
și chiar de te prind, te mai vreau înc-odată,
nu mă satur de tine, n-am odihnă, nici vină.

Pricepe-mă!
deși nu sunt clar, sunt un epic mister;
eu nu vreau să sper să îmi dai orișicât.
nimic niciodată n-oi voi să-ți mai cer,
doar vin către tine cu un simplu gând:

pricepe-mă și atât!

autor: Catalin Marian Apostol

Publicat de

AQU/R!US

∆ L F ∀ ♒↔♏

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s