Tu ce ai găsit în tine?

sursa imagine: Pinterest

Am căutat în locuri, în oameni, în cărți, să am totul! Când am găsit, am vrut altceva, sau am simțit că nu e de ajuns. Am crezut că totul înseamnă: titluri, bani, faimă, putere. Când am eșuat, am dat vina pe alții, sau mi-am dat seama că de fapt nu am nimic. M-am simțit mic, m-am simțit singur.
Mi-am dat seama că degeaba trăiești cu gândul la ce ai fi putut să faci, sau la ce ai putea să faci, dacă te afli captiv între trecut și viitor, dar niciodată în clipa de acum. Și m-am oprit! Obosisem. Am închis ochii, m-am eliberat de gânduri, m-am concentrat pe fiecare gură de aer care îmi făcea inima să lucreze, ascultând singurul ceas important de acum cum îmi bate în piept. Apoi, îmi mai venea câte un gând. Îl goneam. Într-o zi, m-am gândit la ce îmi doream în trecut și mi-am dat seama că nu e totul ceea ce îmi doream. Că mintea mea poate să-mi fie prieten și dușman în același timp, și că de fapt, mintea trebuie să mă asculte pe mine și nu invers. Că ea e doar un program, și sigur trebuie să existe ceva mai presus de mintea mea!
Apoi, am început să caut în mine; să cobor cât mai adânc în sinele meu. Încet-încet, am descoperit că într-un colț, stătea ascuns ceva. Plin de praf, de cenușă, adormit și murdar. Era sufletul meu. Acoperit de frici, de frustrări, de reguli învechite, de convingeri, de certitudini, de iluzii. Am început să fac curat acolo, în fiecare zi. Uneori, am simțit că am obosit, uneori mi-a venit să plâng, să mă enervez, să urlu! Apoi am realizat, că dacă în atâția ani, nu m-am preocupat să fac ordine în haos, trebuie să am răbdare. Așa că m-am luat în brațe, m-am desmierdat și m-am iertat. Mi-am acceptat vulnerabilitatea. După ce am făcut cât de cât ordine, am observat o rază de lumină. Am început să fac și mai mult: cu fiecare teamă, cu fiecare frustrare, cu fiecare convingere, pe care le dădeam la o parte, raza de lumină se făcea și mai mare. Și atunci am descoperit iubirea. Care se afla acolo în mine, iar eu o cerșisem atâta timp de la alții.
Și când mă gândesc, că totul a început cu puțină ordine, făcând patul de dimineață.
Acum, nu mai caut nimic în exteriorul meu.
Am realizat că în mine se află totul – care nu poate fi nici mult, nici puțin. E totul!

Spunem mereu: „Niciodată nu e prea târziu!”
Nu e o lege, așa că nu fi atât de sigur. Uneori, poate fi târziu. Nu uita, tu trăiești ACUM!


(Catalin Marian Apostol)

Pricepe-mă

Pricepe-mă!
când lung privesc universul din tine,
și fară vreun cuvânt șoptit, îți dau
la orice emfază – răspunsuri sublime,
și de vreau să plec, tu spui să mai stau.

Pricepe-mă!
când, tiriachiu, te strâng de drag în suflet,
ce-l aștern fără teamă între tine și piept,
irevocabil – deloc vreo secundă să cuget,
c-ai putea să-l rănești fără vreun regret.

Pricepe-mă!
când te caut cu gândul, în noaptea turbată
precum lupul nomad după prada în tihnă,
și chiar de te prind, te mai vreau înc-odată,
nu mă satur de tine, n-am odihnă, nici vină.

Pricepe-mă!
deși nu sunt clar, sunt un epic mister;
eu nu vreau să sper să îmi dai orișicât.
nimic niciodată n-oi voi să-ți mai cer,
doar vin către tine cu un simplu gând:

pricepe-mă și atât!

autor: Catalin Marian Apostol

Te-ai gândit vreodată de ce vrei să îi ajuti pe ceilalți, fără să-ți fi fost cerut ajutorul? 🙂

Sunt oameni care dau sfaturi, în necunoștință de cauză, și au certitudinea că oferă cele mai bune sfaturi.
Am fost și eu printre ei mult timp. Poate că atunci când am conștientizat, cei pe care îi „ajutam”, au crezut că m-am schimbat în rău, sau nu mai sunt cine credeau ei că sunt. Și nu le-am explicat niciodată. Pur și simplu am mers mai departe.
Oare ne-am gândit vreodată că ceea ce a funcționat pentru noi, nu funcționează pentru ceilalți, deoarece avem sisteme și convingeri diferite?
Oare ne-am gândit vreodată că prin a oferi un sfat, putem influența deciziile, sau viața unui om, într-o direcție greșită chiar dacă se presupune că am vrut să îi facem bine, si este posibil să îi facem mai mult rău decât bine, schimbându-i Karma și tototdată preluând din Karma lui?
Eu cred că nimeni nu își asumă cu adevărat când oferă un sfat, și consider că pe oameni îi ajuți când îi faci pe ei să își dea singuri răspunsurile, punându-i pe gânduri, punându-le întrebări înțelepte, sau pur și simplu vorbindu-le despre situații fără să îi îndemni să ia deciziile despre care tu ai certitudinea că sunt bune, „trezindu-i”.

„Cere și ți se va da!” – deci cine are nevoie de ajutorul tău ți-l cere, iar dacă nu ți-l cere nu-i treaba ta să-l ajuți. Ajutorul nesolicitat este agresiune și mai mult creează dezechilibre care se vor întoarce la tine, pentru că tu ești sursa care le-a generat.
„Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!” – amintește-ți cum te simți când alții încearcă să-ți impună dorințele și credințele lor. Așa cum nu ști când celălalt are nevoie de hrană și apă, nu ai cum să ști ce este mai bine pentru el, lasă-l să conștientizeze nevoia și apoi, dacă vrea, îți solicită ajutorul…
Te-ai născut pentru lecțiile tale de viață. Dacă te ocupi mai mult cu băgatul de seamă și băgatul în seamă nu mai ai timp pentru ale tale…
A te face util mai mult decât este cazul crește orgoliul, îți arogi o importantă pe care nu o ai – rolul celui omniprezent, amintește-ți că e plin cimitirul de oameni de neînlocuit…
Nu ești pe post de ceas deșteptător și nu toată lumea se trezește la accesași oră. Dacă tu te-ai trezit și ți-ai dat seama că viața e mai mult decât alergătura zilnică asta nu înseamnă că trebuie să-i trezești și pe ceilalți. Oricum, la fel ca și tine, ei se află pe cale, calea lor. Nu-i cazul să le tragi tu perdelele sau să să le aprinzi becul în ochi. Se vor trezi la vremea lor și până la urmă dacă-ți vezi de ale tale poți să fii un exemplu prin propria viață, prin a practica ceea ce propovăduiești și cine vede, vede!
A ajuta nu înseamnă a face lucrurile în locul altora. Învață-i pe oameni să pescuiască, nu le da tu de mâncare că pe urmă se auto-invită la masă și mai sunt și revoltați dacă nu le dai ceea ce așteaptă de la tine…
Dacă într-adevăr ai menirea să schimbi lumea începe cu tine, acest lucru te va împiedica să te mai bagi în viața celorlalți. Mai mult poți să inspiri schimbarea celorlalți prin ceea ce ești. Oamenii vor veni către tine, nu e cazul să dai tu buzna în viața lor.

Până la urmă în lumea asta sunt 3 cai importante (treburi) – a mea, a ta și a lui Dumnezeu (Univers, Allah, sau cum vrei sa-i zici):
Dacă eu mă ocup de a mea și tu de a ta nu ne călcăm pe picioare. Cât despre partea lui Dumnezeu sunt sigură că și-o face și încă foarte bine, nu-i cazul să-i purtăm de grijă nici eu, nici tu!” 😊

2020 – anul Clarității

„La inceput, cand te trezesti spiritual si incepi sa simti mai mult, sa constientizezi mai mult, sa ai experiente ciudate/ magice/ socante pe care nu le-ai mai avut niciodata pana atunci, simti ca e prea mult pentru tine, esti coplesit, nu mai stii ce sa crezi, nu intelegi ce ti se intampla. In unele zile te simti echilibrat, in alte zile esti ca si cazut din Luna, alteori plangi in hohote si nu stii de ce, in corpul tau se intampla lucruri ciudate, care nu ti s-au mai intamplat niciodata pana atunci si esti complet bulversat, e un haos. Unii se intreaba la modul serios daca nu cumva au innebunit.

Haideti sa ne amintim ce facem noi aici, pe Pamant. Si va amintesc ca anul 2020 este anul CLARITATII, asa ca hai sa vedem clar despre ce este vorba in propozitie.
Nivelul vibrational la care te afli in majoritatea timpului te plaseaza intr-o anumita Dimensiune (3D, 4D, etc). Corpul nostru fizic contine in interior foarte multe energii de vibratie joasa, adunate de-a lungul timpul (traume, emotii reprimate/ negate/ respinse, etc) si de aceea el se afla in 3D; ca urmare a curatarilor energetice pe care le-au facut de-a lungul ultimilor ani, unii oameni au ajuns sa urce in 4D, ca nivel de vibratie al corpul lor fizic.
Faptul ca trupul tau vibreaza in 3D sau 4D nu inseamna ca tu nu poti accesa Dimensiuni mai inalte vibrational. Tu poti accesa la nivel de Constiinta 5D, 6D, 7D, etc (adica poti avea experiente care te plaseaza temporar la acel nivel), insa corpul tau fizic ramane ancorat in 3D (sau 4D) pana cand reusesti sa cureti acele energii de vibratie joasa din interiorul sau.
De asemenea, este posibil ca tu sa te manifesti/ functionezi tot mai mult in viata ta de zi cu zi ca o fiinta cu un nivel de Constiinta 5D, in timp ce corpul tau fizic este inca in 3D sau 4D. Si cand functionezi in acest fel, o sa intrebi: “Bun, eu am un nivel de Constiinta 5D; de ce vad in jurul meu in continuare lumea 3D?”.
Pentru ca trupul tau este inca ancorat in 3D sau in 4D (iar in 4D inca exista dualitate). „
(Lorie Ladd)
Traducerea: Dan Mihaela

Despre gelozie

„Gelozia este o traire care izvoraste din nesiguranta ta, din dorinta ta de control sau este o proiectie a propriei tale tendinte catre infidelitate.

Atunci cand tu ai o incredere in sine ridicata si o stima de sine pe masura, nu te temi de nicio „concurenta”. Stii ca tu esti o fiinta umana valoroasa, iar daca partenerul tau doreste sa fie cu tine, o va face pentru ceea ce reprezinti tu pentru el si nu isi va dori pe altcineva tocmai pentru tu esti un om extraordinar.

Controlul intr-o relatie duce la sufocare. Daca tu crezi ca poti sa faci pe cineva sa te iubeasca sau sa tii pe cineva langa tine prin inducerea de frica si teama de reactiile tale negative, te inseli. Cu cat mai mare este controlul, cu atat mai mult isi va dori persoana de langa tine sa fie libera, astfel ca s-ar putea sa obtii exact acel lucru de care te temi cel mai tare.

Un alt motiv pentru care unii oameni isi manifesta gelozia este ca ei isi constientizeaza propriile tendinte catre infidelitate sau poate chiar sunt infideli. Stiind ce gandesc sau ce fac ei insisi, isi imagineaza ca si partenerul poate sa gandeasca sau sa faca ceea ce fac ei. Proiectam asupra altora ceea ce este in interiorul nostru si ii suspectam ca sunt la fel ca noi.

In concluzie, gelozia nu apartine unui om sigur pe el, asumat si vertical. Daca simti gelozie, inseamna ca inca mai ai de lucrat cu tine insuti.”
Ursula Sandner

Ganduri pentru mama

Astăzi, este o zi specială pentru mine. Acum câțiva ani (nu spun câți pentru că știu că doamnele nu discută despre vârstă 🤭), a venit pe lume, singura femeie din viața mea, care nu mi-a spus niciodată că nu poate, sau că o doare capul 🙂
(scoatem din subiect perioada în care eram un copil)
Și care, m-a iubit și mă iubește așa cum a știut și știe ea, dându-mi seama că nimeni nu ar fi putut să o facă mai bine!
Nu vă încurajez să fiți mămoși, să fiți dependenți de părinți, pentru că părinții doar vă dau aripi. Voi trebuie să învățați să zburați singuri!
Eu doar vreau să vă încurajez, ca din când în gând să îi mai bucurați cu prezența voastră, sau cu un apel telefonic, sau cum credeți voi că e mai bine 😊


sunt bucuros! că te-am ales,
din cerul de purpură, când
m-am hotărât să mă-ntrupez,
în viața asta, pe Pământ.
iar eu zglobiu, fiind un țânc,
te mai uram din când în când,
căci îmi spuneai: „tu nu ai voie!”
și neavând discernământ,
nu-nțelegeam cum mă educi…
dar te iubeam și-n vis și-n gând.
energia și imaginația, îmi erau infinite,
și nu voiam deloc a fi umbrite;
și ce frustrare, vai de mine!
când vocea ta impunătoare
mă tot striga, când mă jucam,
și-mi dădea ora de culcare.
dar au trecut, acum sunt mare!
și când privesc în departare,
un pic de tot, sufletu-mi moare…
de drag!
căci sunt plin de recunoștință
să știu că din a ta ființă,
am venit eu, un țânc, pe atunci
iar azi un semi-zeu pe stânci!

Uite, mamă, ce-ai creat: o stea!
fii mândră de lucrarea ta!
și când privești către cerul de purpură,
un „mulțumesc”, e de ajuns; să fii sigură!
căci Universul a știut, dinainte să-i ceri
că meriți tot ce e mai bun, dinainte să speri.
să nu uiți că te iubesc nespus!
de la răsărit la apus,
de la infinit la nesfârșit
de aici de pe Pământ
până în suflet, inimă și gând,
de la simple cuvinte fără înțeles,
până la artă, până la vers!

autor: Catalin Marian Apostol

Hai, vino!

De n-ai să vii,
eu n-am s-aștept.

De n-ai să-mi dai,
n-o să te cert.

De n-ai să-mi spui,
eu n-o s-ascult.

Și de-ai uita,
și eu te uit.

Așa că hai,
nu fi copilă…

Măcar de tine,
fie-ți milă!

Nu are niciunul
vreo vină,
Că ne dorim…
deși ești plină
De remușcări,
pentru un altul
Cu care-ai împarțit
și patul.

Dar inima,
n-ai apucat,
Pentru c-am fost
eu la furat;
Și-o țin pe jar,
cum știu mai bine
Mă joc,
cu gândul tău la mine.

Și-n capul tău,
rămân captiv,
Căci am intrat,
în mod furtiv.

Te las acum,
puțin pe gânduri,
Și în stomac,
îți trimit fluturi.

Și de mă vrei,
să mă chemi, doar!
Altfel e totul
în zadar…

Text: Catalin Marian Apostol

Pe pilot automat

Este atât de trist faptul că, de cele mai multe ori, ne aducem aminte, sau ni se aduce aminte, să citim o carte, să vedem un film, să mergem într-un club, sau orice altceva, însă de foarte puține ori ne amintim să participăm la propria noastră viață. Adică să fim prezenți, implicați. Să ne urmăm calea, sa facem ce simțim (fără să le provocăm un rău celorlalți).
Astăzi am aflat că, jumătate din orele de veghe, le petrecem în starea de absență. Adică în starea aceea în care facem lucruri precum roboții, spre exemplu, când suntem la un drum, stăm pe telefon și nu înțelegem cum a trecut drumul.
De ce să ne mai mire faptul că pe această planetă, totul a devenit un haos, când aproximativ 7 miliarde de oameni, își petrec jumătate din timp pe pilot automat?!
Ni se instalează aceleași tipare și programe vechi, făcute pentru o anumită lume, dar noi trăim în alta.
Suntem adormiți, amorțiți și deși ne credem inteligenți, suntem niște proști. Pentru că ne punem bețe în roate unii altora și întregii planete.
Creierul se modifică în funcție de maniera în care îl utilizăm.
Așadar, totul depinde de noi:
Haideți să fim mai prezenți, mai trezi. Să căutăm adevărul, să îl verificăm, să fim mai buni, să răspundem cu empatie și compasiune, să ne cunoaștem mai bine, să ne informăm, să fim atenți, să învățăm să ascultăm mai bine, și să acționăm atunci când suntem pregătiți!


text: Catalin Marian Apostol

Amor cu ploaie

Plouă, iar picăturile de rouă,

Curg, reci și fără să zâmbească,

Aleargă către o lume nouă,

Lăsând în urmă norii să jelească.

Cu ochii-nchiși, încerc să le pictez,

Într-un tablou din gândul meu,

Le vâd dansând îmbrățișate

Și sărutându-mi pleoapele mereu.

Le simt cât sunt de reci, dar parcă,

Se încălzesc, în palma mea deschisă,

Ce am întins-o în zare, pe fereastră,

Ca să culeg răcoarea lor destinsă.

Le-aud cum își cântă sfârșitul,

Un cântec vechi, parcă șoptit,

Visează să îmbrățișeze infinitul,

Umbrite de un cer nemărginit.

Vreo două picături se scurg pe buze,

Mă trece prin tot corpul, un fior;

Și chiar de ele între ele sunt confuze,

M-aș tăvăli ca un copil în balta lor!

Catalin

Cu degetele prinzi cearsaful

Noi nu suntem banali,

Precum sunt muritorii,

Formăm un singur TOT,

Mai sus decât norii.

Noi nu rămânem goi,

Ne umplem unul pe altul

Și-avem în noi soare și ploi,

Când ne unește patul.

Te adulmec cu ochii închişi,

Știu să te străbat fără hartă,

Deşi n-am mai fost pe aici,

De la ultima ceartă.

Te pup, ștrengar,

Pe un obraz,

Te rușinezi, iar eu profit,

Te prind de fund,

Te trag spre mine,

Totul se-ntâmplă subit.

Iți sărut buzele, apoi,

Cu limba, umed, le ating

Le mușc încet, pe urmă tare,

Apăsat şi brusc le prind!

Când vrei să scapi,

Te apuc de păr,

Te trag spre mine,

Și-ți şoptesc

Cuvinte frumoase,

Apoi vulgare…

Ah, cât de mult de doresc!

Cobor ușor pe gât, spre sân,

Te ling pe sfârc, te mușc încet,

Fac cercuri mici, in jurul lui,

Îl savurez şi apoi plec…

Dar nu de tot! cobor ușor, de abdomenu-ți mă lipesc,

Și-n palme fesele-ti le prind,

Simțind în pulsul meu cum cresc,

Mii de fiori, reci, calzi,

Ca acele de brazi,

Tresari și tremuri,

Dar eu nu te las să cazi!

Te ridic, în al 10-lea cer,

Că trăim alte vremuri.

Te sărut pe coapse,

Unde te gâdili şi surâzi,

Și-mi las limba alunecând,

Acolo unde abundent te uzi.

Și traversez cu paşii mici,

Trec dintr-un capăt în altul,

Împing limba adânc, profund,

Cu degetele prinzi cearșaful.

Îţi cuprind clitorisul cu braţele buzelor

,Apoi, mă cert cu el și-l scuip cu draci,

Îl laşi să se descurce singur,

Ce-i drept nu prea ai ce să faci.

Te pătrund cu mult nesăț,

Și fără să-ți dau de veste,

Mădularu’ mi-este băț,

Păsărica ta zvâcnește.

Eşti ispită-n cușca mea

Și-ți place să fii pedepsită,

Iar totul este mai frumos,

Pentru că ştii că eşti iubită!

Text: Catalin

Poza: Pinterest